duminică, 28 februarie 2016

Despre oameni si dragoste

Aceasta postare este despre oameni si dragoste.
Ea trebuia sa fie publicata la inceputul saptaminii care a trecut, apoi am aminat pentru Dragobete, ca intr-un final sa reusesc sa o finalizez abia azi, pentru ca am avut nevoie de ceva timp ca sa aleg cuvintele potrivite, si apoi ca sa scrii despre oameni si dragoste nu este nevoie de o zi speciala.
Pe acest cuplu de batrinei i-am cunoscut intimplator, i-am vazut o singura data, dar imi voi aminti de ei, posibil, tot restul vietii mele. Asa arata doi oameni care au trait 55 de ani impreuna, iar duminica trecuta sarbatoreau, alaturi de copiii lor, acest eveniment intr-un mic restaurant pe malul Bazinului Arcachon al Oceanului Atlantic.
Eu m-am aflat in acelasi local din intimplare, din coincidenta sau poate a fost un semn al soartei, eu vreau sa cred in ultima varianta.


Prietenele mele, in frunte cu o persoana absolut minunata, un complice si un organizator de evenimente foarte bun, viitoarea mea Nasa- Oxana, mi-au organizat cuconada inainte de nunta, (divishnik, cum obisnuiesc sa ii zica unii) sau enterrement de vie de jeune fille, cum ii zic francezii. Tot ce stiam eu e ca trebuie sa am o tinuta alba, si ca trebuie sa fiu libera, pe 21 februarie, ce a urmat mai apoi a fost neprevazut, vesel si... MINUNAT!
Ajunse la locul destinatiei, cu una dintre prietene care si-a asumat angajamentul sa ma aduca la serbare, dupa ce ne-am intilnit cu toate fetele,
Nasa m-a "infrumusetat"cu voalul de mireasa pregatit special pentru aceasta ocazie, urechiuse de iepuras, mi-a dat in miina un platou cu prajituri si  insarcinarea de a intra in restaurant si de a servi pe cineva de acolo. Nu am sa va vorbesc despre emotii, ca imi era rusine la inceput si de faptul ca nu stiam daca e o gluma sau daca eu chiar trebuie s-o fac, dar mai ales de gindul ca asta e abia inceputul :)
M-am apropiat de masa omagiatilor despre care v-am povestit mai sus, le-am propus prajituri, au acceptat, si asa am stabilit contactul. Eu nu stiu cum ar fi procedat in Moldova clientii unui astfel de local daca la ora mesei, duminica, ar fi intrat in restaurant o fata deghizata care este clar ca nu o sa ii lase in pace sa ia masa in liniste, pentru ca ea are azi o sarbatoare, si pentru ca fiecare dintre prietenele ei i-au pregatit cite o provocare pe care ea trebuie sa o indeplineasca, dar "publicul" meu, daca e sa il numim asa tinind cont de faptul ca acea zi a fost ca un spectacol, m-a intimpinat cu zimbete, m-au sustinut cu privirea si cu voie buna si sa stiti ca e asa de placut cind oameni straini se bucura pentru tine. Acest moment in care bucuria ta e impartasita de oameni straini ii face parca parte din viata ta, si ei iti devin parca dragi doar pentru ca iti zimbesc... 
Mie fetele mele mi-au facut o zi nemaipomenita, iar seniorii mei mi-au impartasit secretul dragostei lor, despre el se vorbeste in diferite carti motivationale si de cuplu, dar eu vreau sa cred ca rolul lor in ziua aceea, in acel loc, in acel moment, a fost anume acesta: de a demonstra ca dragostea exista si ea e de durata, unei tinere care viseaza la o astfel de "imbatrinire" plina de dragoste alaturi de cel cu care urmeaza si isi uneasca viata, si de a-i transmite cum... caci sa auzi vorbind despre iubire doi oameni care s-au iubit mai mult de jumatate de secol e mai pretios decit toate cartile de dragoste din lume. 
Eu tin foarte mult la fiecare om care intra in viata mea, chiar daca uneori nu o arat deschis, pentru ca fiecare om e o poveste, e zimbet si e iubire...




Va multumesc dragele mele pentru ca sunteti si pentru ca ati aparut in viata mea, va multumesc pentru acea minunata zi, pentru aceal vis pe care m-ati ajutat sa il indeplinesc (despre care voi vorbi abia dupa nunta) si in acest sfirsit de iarna va doresc "Sa aveti o primavara plina de dragoste!"






P.S. Iertata sa fiu ca scriu fara diacritice, dar am ramas fara citeva taste la calculator... :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu