Azi vreau sa vorbim despre cartea unui basarabean, jurnalist, scriitor de limba rusa, Vladimir Lorcenkov: "Acolo unde curg rauri de lapte si miere" titlul in romana, "Vse tam budem" - titlul original, si "Des mille et une façons de quitter la Moldavie" - titlul in franceza, si inca alte titluri, caci aceasta carte a fost tradusa in 10 limbi.
Eu am descoperit-o in 2015 (chiar daca e din 2006), intr-o librarie in Franta. Noi organizam pe atunci serate culturale moldo-franceze, iar prezentarea unei carti scrisa de un moldovean, tradusa in franceza ne parea o idee buna. Bine, nu stiam despre ce este vorba in carte. Pina la urma persoana care trebuia sa vina sa prezinte cartea la eveniment asa si nu a venit, iar eu mi-am cumparat-o frumusel din librarie si am inceput s-o citesc. Am citit-o greu, cu lungi pauze de lectura, si trebuie sa recunosc faptul ca la inceput eram suparata pe autor pentru stilul in care prezinta Moldova, eram bucuroasa ca n-a venit reprezentanta la acel eveniment, pentru ca ceea ce faceam noi atunci - investirea tuturor resurselor noastre pentru promovarea unei imagini pozitive de tara, si o carte in care se povesteste drama unui popor care incearca sa evadeze de unde s-a nascut, erau cumva, contradictorii.
Am terminat-o de citit anul acesta, si trebuie sa recunosc ca nu regret ca am revenit la ea. Cind citim o carte, perceptia acesteia depinde foarte mult de starea noastra de spirit (si nu e vorba doar despre carti).
Lorcenkov descrie cu umor si fantezie tragedia anilor 2000: dorinta de a pleca in Italia, la o viata mai buna, "acolo unde curg rauri de lapte si miere...". Actiunea se petrece in satul Larga, de unde fiecare cetatean viseaza sa evadeze, si acest vis al fiecaruia le trezeste la maximum imaginatia satenilor, pina la a transforma un tractor in unul zburator sau in submarin. Autorul povesteste despre schemele de trafic ilegal de persoane, oameni care au imprumutat bani ca sa plece si au fost mintiti, persoane care si-au pus capat vietii din aceasta cauza. Cel mai mult m-a durut capitolul in care Maria s-a spinzurat, si faptul ca vecinii si sotul ei, Vasilii, au vazut-o, dar nimeni n-a sarit sa o salveze, asa cum si-a imaginat ea, si ca a stat spinzurata 3 saptamini in gradina, caci Vasilii uita de necazul datoriilor cind ii vedea corpul in bataia vintului... Cit mi-as fi dorit ca in acest caz autorul sa fi fost nevoit sa inventeze...
Un roman in care chiar si Voronin, pe atunci presedinte, a evadat din tara pe care o conducea pentru a munci la negru in Italia.
Voi ati citit-o? Care v-au fost impresiile?
Am terminat-o de citit anul acesta, si trebuie sa recunosc ca nu regret ca am revenit la ea. Cind citim o carte, perceptia acesteia depinde foarte mult de starea noastra de spirit (si nu e vorba doar despre carti).
Lorcenkov descrie cu umor si fantezie tragedia anilor 2000: dorinta de a pleca in Italia, la o viata mai buna, "acolo unde curg rauri de lapte si miere...". Actiunea se petrece in satul Larga, de unde fiecare cetatean viseaza sa evadeze, si acest vis al fiecaruia le trezeste la maximum imaginatia satenilor, pina la a transforma un tractor in unul zburator sau in submarin. Autorul povesteste despre schemele de trafic ilegal de persoane, oameni care au imprumutat bani ca sa plece si au fost mintiti, persoane care si-au pus capat vietii din aceasta cauza. Cel mai mult m-a durut capitolul in care Maria s-a spinzurat, si faptul ca vecinii si sotul ei, Vasilii, au vazut-o, dar nimeni n-a sarit sa o salveze, asa cum si-a imaginat ea, si ca a stat spinzurata 3 saptamini in gradina, caci Vasilii uita de necazul datoriilor cind ii vedea corpul in bataia vintului... Cit mi-as fi dorit ca in acest caz autorul sa fi fost nevoit sa inventeze...
Un roman in care chiar si Voronin, pe atunci presedinte, a evadat din tara pe care o conducea pentru a munci la negru in Italia.
Voi ati citit-o? Care v-au fost impresiile?
