luni, 6 august 2018

Acolo unde curg rauri de lapte si miere, Vladimir Lorcenkov

Azi vreau sa vorbim despre cartea unui basarabean, jurnalist, scriitor de limba rusa,  Vladimir Lorcenkov: "Acolo unde curg rauri de lapte si miere" titlul in romana, "Vse tam budem" - titlul original, si  "Des mille et une façons de quitter la Moldavie" - titlul in franceza, si inca alte titluri, caci aceasta carte a fost tradusa in 10 limbi.
Eu am descoperit-o in 2015 (chiar daca e din 2006), intr-o librarie in Franta. Noi organizam pe atunci serate culturale moldo-franceze, iar prezentarea unei carti scrisa de un moldovean, tradusa in franceza ne parea o idee buna. Bine, nu stiam despre ce este vorba in carte. Pina la urma persoana care trebuia sa vina sa prezinte cartea la eveniment asa si nu a venit, iar eu mi-am cumparat-o frumusel din librarie si am inceput s-o citesc. Am citit-o greu, cu lungi pauze de lectura, si trebuie sa recunosc faptul ca la inceput eram suparata pe autor pentru stilul in care prezinta Moldova, eram bucuroasa ca n-a venit reprezentanta la acel eveniment, pentru ca ceea ce faceam noi atunci - investirea tuturor  resurselor noastre pentru promovarea unei imagini pozitive de tara, si o carte in care se povesteste drama unui popor care incearca sa evadeze de unde s-a nascut, erau cumva, contradictorii.
Am terminat-o de citit anul acesta, si trebuie sa recunosc ca nu regret ca am revenit la ea. Cind citim o carte, perceptia acesteia depinde foarte mult de starea noastra de spirit (si nu e vorba doar despre carti).
Lorcenkov descrie cu umor si fantezie tragedia anilor 2000: dorinta de a pleca in Italia, la o viata mai buna, "acolo unde curg rauri de lapte si miere...". Actiunea se petrece in satul Larga, de unde fiecare cetatean viseaza sa evadeze, si acest vis al fiecaruia le trezeste la maximum imaginatia satenilor, pina la a transforma un tractor in unul zburator sau in submarin. Autorul povesteste despre schemele de trafic ilegal de persoane, oameni care au imprumutat bani ca sa plece si au fost mintiti, persoane care si-au pus capat vietii din aceasta cauza. Cel mai mult m-a durut capitolul in care Maria s-a spinzurat, si faptul ca vecinii si sotul ei, Vasilii, au vazut-o, dar nimeni n-a sarit sa o salveze, asa cum si-a imaginat ea, si ca a stat spinzurata 3 saptamini in gradina, caci Vasilii uita de necazul datoriilor cind ii vedea corpul in bataia vintului... Cit mi-as fi dorit ca in acest caz autorul sa fi fost nevoit sa inventeze...
Un roman in care chiar si Voronin, pe atunci presedinte, a evadat din tara pe care o conducea pentru a munci la negru in Italia.
Voi ati citit-o? Care v-au fost impresiile?

joi, 2 august 2018

"Iubita mea, Sputnik" de Haruki Murakami

 Despre Murakami am auzit mult vorbindu-se, dar nicidecum nu ma puteam hotari sa-l citesc. M-am indragostit de stilul lui cu citiva ani in urma, cind am dat la biblioteca de cartea "In noapte".
 Anul trecut, facind o plimbare duminicala am gasit 3 volume de-ale lui la o piata de vechituri: Murakami la 50 de centi!
Azi o sa vorbim despre "Iubita mea, Sputnik"sau "Les amants du Spoutnik" - titlul in franceza.
Trebuie sa recunosc ca post lectura, titlul in romana mi se pare mai potrivit, mai aproape de adevar.
Firul naratiunii este impletit de in jurul a 3 personaje principale:
K - care este si naratorul, un tinar de aproape 25 de ani, invatator, pasionat de lectura, o intilneste pe Sumire inca in perioada studentiei, se indragosteste de ea, insa isi exprima dragostea printr-o prietenie adevarata.
Sumire - o tinara rebela de 21 ani ce viseaza sa devina scriitoare, abandoneaza facultatea si se dedica in totalitate pasiunii de a scrie. Singurul ei cititor este K, cel care o cunoaste cel mai bine. La capitolul dragoste, Sumire nu poate intelege ce simt oamenii care iubesc pina nu o intilneste pe Miu, la o nunta. Atunci intelege de ce nu a fost atrasa pina acum de nici un barbat - pentru ca ii plac femeile.
Miu - esteo femeie de afaceri cu 16 ani mai in virsta decit Sumire, ii place modul de a fi a tinerei si ii propune sa fie asistenta sa personala. Sumire accepta, si in scurt timp o insoteste pe Miu intr-o calatorie de afaceri in Europa, care se termina cu o vacanta pe una din insulile Greciei, unde cele doua devin confidente. Sumire isi destainuie sentimentele de dragoste si atractie sexuala, si dispare in aceeasi noapte, de parca s-ar fi evaporat, dupa ce a fost refuzata de catre Miu.
Operatiunile de cautare nu au nici un succes, resemnarea punind stapinire pe apropiatii lui Sumire. Universul lui K nu mai e la fel, el a pierdut o parte din el odata cu aceasta disparitie, dar spera ca poate undeva intr-o lume paralela, pe care o descrie Sumire in cele doua ultime texte scrise, el are locul ei alaturi de ea.  Totul pina in ziua in care telefonul lui a inceput sa sune iar la celalalt capat al firului era Sumire, care s-a intors si ii spune sa vina s-o ia, caci are atit de multe a-i povesti...
Un amestec al realitatii cu fictiunea ce trezeste semne de intrebare si te motiveaza sa te adincesti cit mai mult in lectura.
Eu am fost impresionata de cartea asta si pentru faptul ca Murakami pomeneste de Moldova de doua ori: "- Tu te sens bien? -Aussi bien que la Moldova au printemps." (-Te simti bine? - Tot atit de bine ca si Moldova in primavara.) si "-Aussi réelle que la Moldova? - Aussi réelle." (-Tot atit de reala ca si Moldova? -Tot atit de reala.).
P.S. Am aflat azi ca traducerea in limba franceza nu este exacta, astfel ca  traducerea in romana si engleza nu vorbeste despre Moldova, ci despre riul Moldau. Cer scuze de la cititorii pe care i-am indus in eroare!
De ce Sputnik? Va las sa descoperiti singuri!
Lectura placuta!