De ce "Eu sunt Moldova"

Eu sunt Moldova - frumos, sugestiv şi adevărat. Am citit fraza asta (pe alocuri - însoţită de logo, pe alocuri - ba) de zeci de ori în ultimele câteva zile. Nu am reuşit să intru în esenţa acestei campanii sociale, dar nici nu am nevoie să mi se aducă prea multe replici sau argumente pentru o afirma si eu.Eu nu sunt în Moldova, dar sunt Moldova. Nu doar pentru că m-am născut acolo, că mi-am petrecut copilăria acolo, şi nu doar pentru că acolo e familia mea. Fiecare persoană care se află în străinătate, indiferent de ţara de originine poate aduce asemenea argumente şi chiar dacă ele sunt adevărate şi din suflet, asta, pentru străini, nu spune nimic despre ţară din care vine o anumită persoană.Eu sunt Moldova pentru că: cel puţin 60 de persoane, din diferite colţuri ale lumii, cu care suntem* în grupă  ştiu care este şi ce semnifică stema de stat a ţării mele, ştiu că Moldova se află între România şi Ucraina, şi că cel mai mare oraş vinicol nu se află în Franţa, Italia sau Portugalia (principalele ţări consumatoare de vin), ci în Mileştii Mici, la 20 km de Chişinău, capitala Moldovei, şi mai ştiu că tot aici se află şi cea mai mare colecţie de vinuri din lume. Că una dintre cele mai mari peşteri din lume - Peştera Emil Racoviţă (locul 3 printre peşterile din gipsuri şi locul 8 în topul general al subteranelor gigantice de pe planetă) se află tot în Moldova, la circa 265 km la nord de Chişinău, în satul Criva, r. Edineţ. Ştiu că dacă vor să se distreze frumos şi să cunoască cu adevărat din tradiţiile ţării, atunci ar fi bine să vină în Moldova iarna, cind se urează şi se colindă, şi că nunţile sunt şi ele pline de tradiţii frumoase. Ştiu că mâncarea tradiţională este mămăliga, care este foarte bună servită cu brânză de oi, smântână şi friptură. Sunt Moldova şi mă mândresc cu asta, iar colega mea din China a învăţat să spună: "bună, ce mai faci?, noapte bună, şi nu-i nimic grav" în română, şi mă salută în română. Ei au înţeles de ce eu vorbesc româna şi nu moldoveneasca, ceea ce mulţi locuitori ai Moldovei încă nu au înţeles. Moldova suntem fiecare dintre noi, cei care ma cunosc, ştiu că Moldova e o ţară mică, dar care are cu ce se mândri, deci e o ţară frumoasă. Iar pe cei care spun că li-e ruşine să spună că sunt din Moldova (eu am întâlnit şi din ăştia) deoarece reputaţia ţării este proastă, vreau să-i întreb doar: ce aţi făcut voi pentru a crea/îmbunătăţi imaginea ţării? 
Oamenii ne văd aşa cum le permitem noi să ne vadă! 

* Suntem 2 colegi din Moldova, şi ambii contribuim la crearea unei imagini bune despre ţara noastră, căci noi chiar avem ce le povesti străinilor despre Moldova!

El o iubeşte...

   El o iubeşte. Ea înţelege dar nu-i poate împărtăşi sentimentele şi se preface că nu înţelege nimic.
 Îi mângâie, uşor, cu dosul palmei, faţa, o priveşte în ochi... doar că nu-i poate prinde privirea... Tăcerea ei înseamnă refuz, care i-a fost confirmat şi prin cuvinte, nu doar o singură dată...
El nu e singurul în această situaţie, şi ştie că ea mai are admiratori, iar frica că cel ales nu va fi el îl face s-o iubescă şi să lupte pentru ea şi mai mult. Ea rămâne rece.
E prietenă ideală, pusă mereu pe glume, gata să ajute, numai nu să-l iubească...
Cineva o condamnă pentru lipsa ei de sentimente. Da, are admiratori care, dacă n-au putut-o cuceri, încep să se răzbune, prin cuvinte şi acuzaţii urâte, pentru neputinţa lor de a-i obţine dragostea. Ea rămâne rece.
 E mult prea josnic să acuzi un om că nu te poate iubi, mai ales dacă el ţi-a spus de la început, direct, acest lucru.
El o priveşte, o iubeşte şi nu-i poate reproşa nimic pentru indiferenţa ei, tot aşa cum ea nu-l poate acuza pentru dragostea ce i-o poartă.
 Rămân prieteni. El - cu dragoste şi speranţă în suflet, ea - cu glumele şi copilăria ei. Şi dacă cineva ar încerca s-o judece vreodată pentru indiferenţa ei faţă de toţi cei care au iubit-o, el va fi primul care îi va lua apărarea. Pentru că adevărata dragoste e în suflet, şi ea nu recunoaşte prejudecăţi.