El o iubeşte. Ea înţelege dar nu-i poate împărtăşi sentimentele şi se preface că nu înţelege nimic.
Îi mângâie, uşor, cu dosul palmei, faţa, o priveşte în ochi... doar că nu-i poate prinde privirea... Tăcerea ei înseamnă refuz, care i-a fost confirmat şi prin cuvinte, nu doar o singură dată...
El nu e singurul în această situaţie, şi ştie că ea mai are admiratori, iar frica că cel ales nu va fi el îl face s-o iubescă şi să lupte pentru ea şi mai mult. Ea rămâne rece.
E prietenă ideală, pusă mereu pe glume, gata să ajute, numai nu să-l iubească...
Cineva o condamnă pentru lipsa ei de sentimente. Da, are admiratori care, dacă n-au putut-o cuceri, încep să se răzbune, prin cuvinte şi acuzaţii urâte, pentru neputinţa lor de a-i obţine dragostea. Ea rămâne rece.
E mult prea josnic să acuzi un om că nu te poate iubi, mai ales dacă el ţi-a spus de la început, direct, acest lucru.
El o priveşte, o iubeşte şi nu-i poate reproşa nimic pentru indiferenţa ei, tot aşa cum ea nu-l poate acuza pentru dragostea ce i-o poartă.
Rămân prieteni. El - cu dragoste şi speranţă în suflet, ea - cu glumele şi copilăria ei. Şi dacă cineva ar încerca s-o judece vreodată pentru indiferenţa ei faţă de toţi cei care au iubit-o, el va fi primul care îi va lua apărarea. Pentru că adevărata dragoste e în suflet, şi ea nu recunoaşte prejudecăţi.
Îi mângâie, uşor, cu dosul palmei, faţa, o priveşte în ochi... doar că nu-i poate prinde privirea... Tăcerea ei înseamnă refuz, care i-a fost confirmat şi prin cuvinte, nu doar o singură dată...
El nu e singurul în această situaţie, şi ştie că ea mai are admiratori, iar frica că cel ales nu va fi el îl face s-o iubescă şi să lupte pentru ea şi mai mult. Ea rămâne rece.
E prietenă ideală, pusă mereu pe glume, gata să ajute, numai nu să-l iubească...Cineva o condamnă pentru lipsa ei de sentimente. Da, are admiratori care, dacă n-au putut-o cuceri, încep să se răzbune, prin cuvinte şi acuzaţii urâte, pentru neputinţa lor de a-i obţine dragostea. Ea rămâne rece.
E mult prea josnic să acuzi un om că nu te poate iubi, mai ales dacă el ţi-a spus de la început, direct, acest lucru.
El o priveşte, o iubeşte şi nu-i poate reproşa nimic pentru indiferenţa ei, tot aşa cum ea nu-l poate acuza pentru dragostea ce i-o poartă.
Rămân prieteni. El - cu dragoste şi speranţă în suflet, ea - cu glumele şi copilăria ei. Şi dacă cineva ar încerca s-o judece vreodată pentru indiferenţa ei faţă de toţi cei care au iubit-o, el va fi primul care îi va lua apărarea. Pentru că adevărata dragoste e în suflet, şi ea nu recunoaşte prejudecăţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu