Este a doua carte a acestui autor pe care am citit-o in interval de citeva luni, si la cit de entuziasmata sunt, nu cred ca e ultima.
Prima - "Ziua in care am invatat sa traiesc"mi-a fost recomandata si imprumutata de catre o prietena (merci Denisa!) am citit-o intr-o zi caci nu ma puteam rupe de la ea, dar desprea ea vorbim in alta postare.
"Les dieux voyagent toujours incognito"
(eu am citit-o in franceza) mi-a cazut sub mina intimplator saptamina trecuta, nu stiam la ce sa ma astept, m-a captivat titlul, si am cumparat-o. E o carte in care se poate regasi oricine. Cine dintre noi n-a avut vreodata o pierdere, cit de mica? Cine dintre noi n-a incercat macar o singura data sa faca pe placul oamenilor dragi in detrimentul propriilor interese si placeri?
Alan este personajul care incearca sa ii faca pe plac mamei, care din copilarie il vede ca pe proiectul ei de reusita. Citi dintre parinti si-au proiectat in proprii copii ceea ce nu au reusit ei singuri sa obtina de la viata?
Si vine o zi in care tu nu mai poti, circumstantele te fac sa cedezi, mai ales daca gasesti "intimplator" un articol despre dreptul la sinucidere si cum ai putea sa o faci "frumos". Atunci cind Alan credea ca este sfirsitul, viata ii joaca fiesta transformindu-l in "prizonierul" voluntar al uni strain ce-i propune un pact pe viata. Si de aici se incep aventurile unui tinar timid, retras, care are de indeplinit mai multe sarcini ce au menirea de a-l ajuta sa-si recapete increderea in sine.
Citi dintre noi si-ar incredinta viata in miinile unui necunoscut care s-a dovedit a fi (intimplator?) alaturi intr-un moment de slabiciune? Si daca acest strain nu se afla chiar atit de intimplator acolo? Care sunt interesele lui ascunse de a ajuta? Si daca acest strain se dovedeste a fi... nu chiar atit de strain?
O carte motivationala, care te face sa-ti analizezi propria viata, sa iti dai seama (inca o data!) ca majoritatea barierelor in dezvoltarea si atingerea scopurilor sunt chiar in capul nostru.
V-o recomand cu drag!
Prima - "Ziua in care am invatat sa traiesc"mi-a fost recomandata si imprumutata de catre o prietena (merci Denisa!) am citit-o intr-o zi caci nu ma puteam rupe de la ea, dar desprea ea vorbim in alta postare.
(eu am citit-o in franceza) mi-a cazut sub mina intimplator saptamina trecuta, nu stiam la ce sa ma astept, m-a captivat titlul, si am cumparat-o. E o carte in care se poate regasi oricine. Cine dintre noi n-a avut vreodata o pierdere, cit de mica? Cine dintre noi n-a incercat macar o singura data sa faca pe placul oamenilor dragi in detrimentul propriilor interese si placeri?Alan este personajul care incearca sa ii faca pe plac mamei, care din copilarie il vede ca pe proiectul ei de reusita. Citi dintre parinti si-au proiectat in proprii copii ceea ce nu au reusit ei singuri sa obtina de la viata?
Si vine o zi in care tu nu mai poti, circumstantele te fac sa cedezi, mai ales daca gasesti "intimplator" un articol despre dreptul la sinucidere si cum ai putea sa o faci "frumos". Atunci cind Alan credea ca este sfirsitul, viata ii joaca fiesta transformindu-l in "prizonierul" voluntar al uni strain ce-i propune un pact pe viata. Si de aici se incep aventurile unui tinar timid, retras, care are de indeplinit mai multe sarcini ce au menirea de a-l ajuta sa-si recapete increderea in sine.
Citi dintre noi si-ar incredinta viata in miinile unui necunoscut care s-a dovedit a fi (intimplator?) alaturi intr-un moment de slabiciune? Si daca acest strain nu se afla chiar atit de intimplator acolo? Care sunt interesele lui ascunse de a ajuta? Si daca acest strain se dovedeste a fi... nu chiar atit de strain?
O carte motivationala, care te face sa-ti analizezi propria viata, sa iti dai seama (inca o data!) ca majoritatea barierelor in dezvoltarea si atingerea scopurilor sunt chiar in capul nostru.
V-o recomand cu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu