Daria era o tânără frumoasă, înaltă şi cu ochi albaştri ca cerul. Ar fi putut cuceri pe oricine dintr-o privire. Ar fi putut fi iubită şi apreciată de către un tânăr care a visat la ea toată viața, ar fi putut naşte copii şi trăi clipe fericite... Ar fi putut, dacă...
Daca n-ar fi fost acea seară târzie de octombrie. Una din serile în care cel mai bine e să stai ghemuită lângă sobă şi să asculți cântecul vreascurilor ce ard. O seara in care până şi luna s-a ascuns ghemuită printre nori, iar peste sat se lăsase un întuneric beznă. Ca sa iesi din casa pe asemenea timp trebuia sau sa iubesti la nebunie noptile de toamna sau sa ai un scop anume.
Chiar dacă n-avea nici 18 ani împliniți, Daria lucra deja mulgătoare la fermă. Faptul ca era sora cea mai mare dintre cei sapte frati ai unei familii simple de tarani nu i-a permis sa isi continue studiile. Cum implinise 16 ani a fost obligata sa isi cistige existenta si sa isi ajute financiar familia.
Era vreo zece seara, iar ea îsi purta cu paşi rapizi ciubotele de cauciuc prin glodul de pe strada.
Cinci minute de mers pe jos pe drumul plin de baltoace o desparteau de casa ei. Călca prin beznă prin baltoacele formate de la ploaia de peste zi imaginându-se a fi unicul om treaz de la ora aceea. Amarnic se-nsela!
În tăcerea nocturnă, la un moment dat, a auzit pe cineva venind cu paşi grăbiți în urma ei. Automat a inceput sa-si grabeasca pasul, iar inima a inceput sa ii bata cite o suta de ori pe secunda. A vrut sa fuga, dar n-a reusit, pentru ca in linistea noptii, in care se auzeau doar pasii repezi si bataile inimii ei, doua miini au strins-o pe la spate, luind-o de mijloc pe sus.
-Acum esti a mea! - a auzit soptind rece la urechea stinga.
L-a recunoscut, era Ion, unul dintre flacaii rivniti ai satului, pe cit de frumos la chip, pe atit de hain la suflet.
Ar fi vrut sa tipe, sa vina cineva s-o salveze, pentru ca era prima oara cind acesta i se adresa, nu il cunostea decit din vazute si auzite, dar i-a fost rusine, pentru ca prin anii '60 era rusine sa strigi daca un flacau te fura de mireasa, chiar daca tu nu-l cunosteai...
"-Mi-a distrus viata, nu stiu de ce m-a ales pe mine, mai ales ca iesea cu o fata in acea perioada, o lasase si insarcinata... Sarmana fata, nu s-a mai maritat dupa aceea, nimeni nu i-a vazut niciodata copilul, dar eu stiu ca ea l-a nascut, eu stiu ca ea m-a blestemat sa nu pot avea copii. Eu stiu... eu stiu ca acel prunc gasit in WC-ul scolii peste zece ani era al lui, ea l-a aruncat la nastere, lasind satenii sa se intrebe daca ea a fost intr-adevar gravida sau a fost doar birfe..."
Daria a rasuflat usurata abia peste 37 ani, cind el si-a dat ultima suflare refuzind sa recunoasca ca si-a batut joc de ea toata viata.
De cind el a plecat, nepotii de la frati au inceput sa-i calce mai des pragul, rudele i-au devenit mai apropiate, pina si vecinii erau mai amabili. Pentru ca viata ei de prizoniera s-a sfirsit odata cu moartea tiranului, la fel si vinataile.
Povestea este reala, pe Daria am cunoscut-o cu 12 sau 13 ani in urma,fi putut fi bunica ce mi-am dorit-o. Aş fi putut fi copila sau nepoata ce n-a avut-o niciodată.
Eu nu stiu ce mai face Daria acum, pentru ca am pierdut legatura, eu nustiu daca ea mai e in viata, totusi ochii ei albastri si povestea ei m-au marcat, si stiu ca ea ar fi fericita sa stie ca povestea ei n-a murit.
Am fost confidente, iar asta nu e deloc puțin.
Daca n-ar fi fost acea seară târzie de octombrie. Una din serile în care cel mai bine e să stai ghemuită lângă sobă şi să asculți cântecul vreascurilor ce ard. O seara in care până şi luna s-a ascuns ghemuită printre nori, iar peste sat se lăsase un întuneric beznă. Ca sa iesi din casa pe asemenea timp trebuia sau sa iubesti la nebunie noptile de toamna sau sa ai un scop anume.
Chiar dacă n-avea nici 18 ani împliniți, Daria lucra deja mulgătoare la fermă. Faptul ca era sora cea mai mare dintre cei sapte frati ai unei familii simple de tarani nu i-a permis sa isi continue studiile. Cum implinise 16 ani a fost obligata sa isi cistige existenta si sa isi ajute financiar familia.
Cinci minute de mers pe jos pe drumul plin de baltoace o desparteau de casa ei. Călca prin beznă prin baltoacele formate de la ploaia de peste zi imaginându-se a fi unicul om treaz de la ora aceea. Amarnic se-nsela!
În tăcerea nocturnă, la un moment dat, a auzit pe cineva venind cu paşi grăbiți în urma ei. Automat a inceput sa-si grabeasca pasul, iar inima a inceput sa ii bata cite o suta de ori pe secunda. A vrut sa fuga, dar n-a reusit, pentru ca in linistea noptii, in care se auzeau doar pasii repezi si bataile inimii ei, doua miini au strins-o pe la spate, luind-o de mijloc pe sus.
-Acum esti a mea! - a auzit soptind rece la urechea stinga.
L-a recunoscut, era Ion, unul dintre flacaii rivniti ai satului, pe cit de frumos la chip, pe atit de hain la suflet.
Ar fi vrut sa tipe, sa vina cineva s-o salveze, pentru ca era prima oara cind acesta i se adresa, nu il cunostea decit din vazute si auzite, dar i-a fost rusine, pentru ca prin anii '60 era rusine sa strigi daca un flacau te fura de mireasa, chiar daca tu nu-l cunosteai...
"-Mi-a distrus viata, nu stiu de ce m-a ales pe mine, mai ales ca iesea cu o fata in acea perioada, o lasase si insarcinata... Sarmana fata, nu s-a mai maritat dupa aceea, nimeni nu i-a vazut niciodata copilul, dar eu stiu ca ea l-a nascut, eu stiu ca ea m-a blestemat sa nu pot avea copii. Eu stiu... eu stiu ca acel prunc gasit in WC-ul scolii peste zece ani era al lui, ea l-a aruncat la nastere, lasind satenii sa se intrebe daca ea a fost intr-adevar gravida sau a fost doar birfe..."
Daria a rasuflat usurata abia peste 37 ani, cind el si-a dat ultima suflare refuzind sa recunoasca ca si-a batut joc de ea toata viata.
De cind el a plecat, nepotii de la frati au inceput sa-i calce mai des pragul, rudele i-au devenit mai apropiate, pina si vecinii erau mai amabili. Pentru ca viata ei de prizoniera s-a sfirsit odata cu moartea tiranului, la fel si vinataile.
Povestea este reala, pe Daria am cunoscut-o cu 12 sau 13 ani in urma,fi putut fi bunica ce mi-am dorit-o. Aş fi putut fi copila sau nepoata ce n-a avut-o niciodată.
Eu nu stiu ce mai face Daria acum, pentru ca am pierdut legatura, eu nustiu daca ea mai e in viata, totusi ochii ei albastri si povestea ei m-au marcat, si stiu ca ea ar fi fericita sa stie ca povestea ei n-a murit.
Am fost confidente, iar asta nu e deloc puțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu