Eu cel mai mult în toată povestea asta m-am gândit la mama.
La mama fetei, la mama mea, și la mamele celor care au făcut și difuzat reportajul. Și la faptul cum aș reacționa eu daca aș fi mama...
De ce la mama?
Pentru că ea e ceea care înfruntă atâtea de la concepere și pe toată durata vieții ei pentru ca cei cărora le-a dat viață să fie bine, sănătoși și fericiți. Pentru că ea suferă mai mult decât noi de fiecare dată când avem vreun eșec și i se umple inima de bucurie și pentru cel mai neînsemnat succes al nostru. Pentru că mama mea a plâns mai mult decât mine, atunci când, cu ani în urmă, am trecut printr-o despărțire, și dacă i-ar veni televiziunea la poartă așa cum au făcut nesimțiții de la pro ea ar putea să se îmbolnăvească. Și aici mă gândesc la acea mamă, la inima ei și la câte lacrimi a vărsat ea după asta... Eu sunt aproape sigură că ea a avut de suferit multe și fără ajutorul televiziunii, dar cineva a hotărât că nu e deajuns...
Pentru că mamelor noastre le pasă prea mult de ceea ce vorbește lumea, și de câte ori nu aș încerca eu s-o conving pe mama să fie mai indiferentă, e greu... Pentru că, profesoara, fiind tânără, poate viața o s-o ducă în altă parte, unde nu va exista pro tv ca să se bage în patul ei, și poate va depăși cu bine greul din suflet, va întâlni un om demn și acest mizerabil care a hotărât să tranforme în dezastru ceea ce ei au trăit cu plăcere va deveni un punct nesimnifivativ al trecutului ei; dar mama va rămâne, ea va deschide de acum în colo cu prudență poarta, sau poate nu o va deschide deloc oamenilor străini...
Mamele sunt îngerii lui Dumnezeu trimiși pe pământ, iar voi ați făcut un înger să plângă...
De câteva zile o mamă plânge, din cauza voastră, în timp ce mamele voastre se mândresc că au copii bravo, reporteri și producători.
Eu vă doresc să fiți părinți, iar copiii să vă fie fericiți, să nu simțiți durerea acestei mame.
Eu încă nu sunt mamă, dar dacă cineva ar îndrăzni să vină la mine la poartă să-mi aducă acuzații prostești despre copilul meu, cred că aș fi rea.
Eu sunt tare sensibilă atunci când e vorba de mama mea, pentru că ea pentru mine e Sfânt! Iar voi făceți reportaje din ce vreți, dar nu vă atingeți de mame! Și nici de viața mea, am spus-o și pot s-o repet: Ce mănânc, cu ce mă îmbrac și cu cine mă culc mă privește doar pe mine!
Iar sexul (de toate formele), dacă este cu acordul ambelor persoane, este o plăcere, nu o rusine.
La mama fetei, la mama mea, și la mamele celor care au făcut și difuzat reportajul. Și la faptul cum aș reacționa eu daca aș fi mama...
De ce la mama?
Pentru că ea e ceea care înfruntă atâtea de la concepere și pe toată durata vieții ei pentru ca cei cărora le-a dat viață să fie bine, sănătoși și fericiți. Pentru că ea suferă mai mult decât noi de fiecare dată când avem vreun eșec și i se umple inima de bucurie și pentru cel mai neînsemnat succes al nostru. Pentru că mama mea a plâns mai mult decât mine, atunci când, cu ani în urmă, am trecut printr-o despărțire, și dacă i-ar veni televiziunea la poartă așa cum au făcut nesimțiții de la pro ea ar putea să se îmbolnăvească. Și aici mă gândesc la acea mamă, la inima ei și la câte lacrimi a vărsat ea după asta... Eu sunt aproape sigură că ea a avut de suferit multe și fără ajutorul televiziunii, dar cineva a hotărât că nu e deajuns...
Pentru că mamelor noastre le pasă prea mult de ceea ce vorbește lumea, și de câte ori nu aș încerca eu s-o conving pe mama să fie mai indiferentă, e greu... Pentru că, profesoara, fiind tânără, poate viața o s-o ducă în altă parte, unde nu va exista pro tv ca să se bage în patul ei, și poate va depăși cu bine greul din suflet, va întâlni un om demn și acest mizerabil care a hotărât să tranforme în dezastru ceea ce ei au trăit cu plăcere va deveni un punct nesimnifivativ al trecutului ei; dar mama va rămâne, ea va deschide de acum în colo cu prudență poarta, sau poate nu o va deschide deloc oamenilor străini...
Mamele sunt îngerii lui Dumnezeu trimiși pe pământ, iar voi ați făcut un înger să plângă...
De câteva zile o mamă plânge, din cauza voastră, în timp ce mamele voastre se mândresc că au copii bravo, reporteri și producători.
Eu vă doresc să fiți părinți, iar copiii să vă fie fericiți, să nu simțiți durerea acestei mame.
Eu încă nu sunt mamă, dar dacă cineva ar îndrăzni să vină la mine la poartă să-mi aducă acuzații prostești despre copilul meu, cred că aș fi rea.
Eu sunt tare sensibilă atunci când e vorba de mama mea, pentru că ea pentru mine e Sfânt! Iar voi făceți reportaje din ce vreți, dar nu vă atingeți de mame! Și nici de viața mea, am spus-o și pot s-o repet: Ce mănânc, cu ce mă îmbrac și cu cine mă culc mă privește doar pe mine!
Iar sexul (de toate formele), dacă este cu acordul ambelor persoane, este o plăcere, nu o rusine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu