Alertă de incendiu

Am avut 2 alerte de incendiu săptămâna aceasta.

Ambele au fost provocate de intenti bune. :)

Două zile la rând.

Una cu sens propriu, alta cu sens figurat.

Prima, deocheată, a fost provocată de prostul meu obicei de a mânca în toiul noptii.

 Atunci când te apucă foamea la ora 1 de noapte, stai și te întrebi dacă vecinii de peste perete te aud cum ai încept să cauți prin străchini ceva de mâncare? Da oare te aud că ai început să gătești? 

 "Ei și chiar dacă mă aud, mie îmi e foame, n-au noroc cu o vecină ca mine, asta e!" - mi-am zis și am început să prăjesc pește.

 Mi-am pornit sistema de ventilare, am deschis și geamul de la bucătărie și... hai la treabă! Foamea, însă, mi-a fost speriată de sunetul nebun al alarmei de incendiu din camera mea (și ei îi era poftă de pește, din câte se vede :D ), care s-a declanșat imediat ce m-am așezat la masă.

 Gelozie poate!?

M-a ajutat ușa, pe care am deschis-o imediat și alarma mea a încetat... :D

 

***

 

A doua seara... iarăși alarmă! Poate mai gravă... Incendiu în suflet!

Acolo nu a pătruns fum de pește prăjit, ci oameni nepotriviți...

M-a ajutat ușa... Aș deschis-o, cu gest pe plecare... și au plecat.

 Dar sufletul nu are ușă, au ieșit doar din odaie.

Poate e cazul să chem pompierii?