Impresii... sau: De ce avem noi fața în 3D?

Diana vrea să afle impresiile mele din străinătate.
Dar eu îs cam lenoasă și nu mă prea obosesc să i le scriu.
De fapt, atunci când viața ți se schimbă la 180°, impresii sunt multe, muuuulte.., și dacă nu le scrii la momentul când acestea apar, apoi e greu să le aduni, pentru că, odată cu trecerea timpului acestea devin rutină...
M-am gândit mult cu ce să încep (eu am tare mare problemă cu începuturile, am 4 proiecte de scris, și nu știu cum să încep :D ), și...
Mie îmi plac chinezii.
Poate  ar trebui să scriu despre francezi, ținând cont de țara în care locuiesc, dar chinezii sunt cei care m-au impresionat cel mai mult.
Anul trecut, majoritatea colegilor mei de grupă erau chinezi, și dacă se întâmpla să lipsească cei vreo doi colegi de-ai mei europeni, apoi erau zile când aveam impresia că mă transform și eu în chinezoaică.
Îmi place limba lor, care, chiar dacă nu înțelegeam nici o iotă din ceea ce vorbeau atunci când uitau că eu nu știu ce spun și începeau să-mi vorbească în chineză (uit și eu de multe ori că mulți din jurul meu nu știu română, și fac la fel ca ei), m-a facut de fiecare dată să zâmbesc. E muzicală limba lor...
Îmi plac chinezii pentru că sunt foarte sârguincioși, mereu i-am admirat pentru faptul că depun foarte mult suflet în ceea ce fac, ei chiar muncesc cu ardoare pentru tot ceea ce vor să obțină (muncesc și eu, da nu chiar ca ei!).
Îmi plac pentru că n-am mai vazut demult atâta implicare. Sunt foarte săritori la nevoie, și sunt ei cei care se oferă primii să îți acorde ajutor dacă au observat că ai nevoie, nu așteaptă să îi rogi.
M-a impresionat mult o istorioară traită într-o zi de martie:
”duminică. am mers la market după pâine, pentru că nu mai aveam, iar eu nu mănânc fără. m-am întâlnit acolo cu una din colegele mele (chinezoaică), am stat puțin la sfat, apoi ne-am despărțit, eu mi-am luat pâinea și, achitând la casă, am plecat, iar ea a rămas să își facă cumpărăturile. nimic deosebit până aici. ceea ce m-a impresionat a fost mesajul ei primit după câteva ore, în care mă întreba dacă este tot bine la mine și dacă am ce mânca: ”am văzut că ți-ai cumpărat doar pâine, îmi scrie ea, nu este sănătos să mănânci doar pâine, dacă ești în dificultate și ai nevoie de ajutor, te rog să îmi spui, te ajut cu mare plăcere, numai nu mânca doar pâine goală...”. ei cum să-i explici că tu doar pâine nu aveai în casă? cum să-i explici că eu gândesc diferit, eu nu îmi fac cumpăraturile o dată în săptămânăm cum o fac majoritatea celor de aici, ca eu merg la magazin ori de câte ori am nevoie, și dacă îmi lipsește doar pâine, doar asta îmi cumpăr?”
Îmi mai place la ei faptul ca divizează mâncarea numai în 2, și nu e îmi place sau nu îmi place, cum o facem noi, ci: e bun pentru sănătate și nu e bun pentru sănătate. Iar ceea ce nu e bun pentru sănătate nu prea mănâncă. Ei sunt învățați de mici care sunt produsele benefice și aplică ceea ce știu.
 Și mi-a mai plăcut o întrebare primită de la un coleg: ”Voi de ce aveți fața în 3D? dacă te uiți la noi, suntem toți cu fața plată. Dar a voastră e în 3D. De ce?”
I-am formulat eu un răspunsm acolo, dar nu știu dacă a fost ceea ce a vrut el să audă. De fapt eu niciodată nu m-am gândit de ce avem noi fața în 3D, de ce nasul meu e înainte iar ochii mi-s înfundați în cap?
Voi la asta v-ați gândit vreodată?